Fibromul uterin constituie o afectiune frecventa, care apare la circa 20-40% din femeile cu varsta intre 35-55 ani si este cea mai frecventa tumora benigna (necanceroasa) intalnita in ginecologie. Fibromul se dezvolta din stratul muscular al uterului, numit miometru, de aceea, se mai numeste si miom sau leiomiom.

Exista mai multe tipuri de fibroame in functie de localizare: intramural – situat in grosimea peretelui uterului, este si cea mai frecventa forma; submucos – situat imediat sub mucoasa uterului (numit endometru) si cu tendinta de a creste in interiorul cavitatii uterine, deformand-o si producand infertilitate, sau putand determina sangerari abundente; subseros – situat pe fata exterioara a uterului. Fibromul pediculat (care poate fi submucos sau subseros) este legat de uter printr-un piciorus (pedicul) care se poate rasuci si poate determina durere intensa.

Fibromul se poate trata chirurgical, iar tipul interventiei va fi decis in functie de mai multi factori, printre care si localizarea si marimea. Interventiile chirugicale pot fi realizate prin deschiderea peretelui abdominal (laparotomie sau operatia deschisa), prin laparoscopie (tehnica endoscopica) sau prin histeroscopie (prin acces din interiorul cavitatii uterine).

Aderentele constituie una dintre cele mai frecvente complicatii ale operatiilor pentru fibrom: peste 7 din 10 cazuri dupa laparotomie si intre 3 si 6 cazuri din 10 dupa laparoscopie. Aderentele se formeaza in timpul vindecarii (din primele 3-5 zile de la operatie) și sunt benzi fibroase care leaga organe sau tesuturi care in mod normal sunt separate. Este imposibil de prezis inainte de operatie daca o femeie va dezvolta sau nu aderente.

Consecintele aderentelor sunt importante si se pot manifesta imediat sau dupa mai multi ani de la operatie:

Inlaturarea aderentelor se poate face doar printr-o noua operatie, numita adezioliza, insa riscul de recidiva este foarte mare: in medie, aderentele se refac in 85% din cazuri, intr-o forma adesea mai severa, mai extinsa si mai greu de inlaturat. Datorita riscului crescut de refacere, este mai eficient sa previi formarea aderentelor inca de la prima operatie!

In prezent, nu exista o metoda ideala care sa impiedice formarea aderentelor. Este dovedit insa ca utilizarea anumitor tehnici chirurgicale, asociata cu aplicarea unei bariere care reduce contactul dintre tesuturi (asa cum este HYALOBARRIER^®) previne in mod eficient formarea aderentelor si reduce severitatea lor.

HYALOBARRIER^® este gel steril de acid hialuronic 100% auto cross-linkat si se aplica la sfarsitul interventiei chirurgicale. El adera la locul aplicarii si persista timp de 7 zile, creand o bariera eficienta care previne dezvoltarea aderentelor. Fiind obtinut prin condensarea acidului hialuronic, care este un component natural al organismului, HYALOBARRIER^® este biocompatibil.

HYALOBARRIER^® a dovedit in studii clinice reducerea importanta a dezvoltarii si a severitatii aderentelor, atat in interventiile deschise, cat si in cele endoscopice, precum si un efect pozitiv asupra ratei sarcinilor la femeile cu fibrom uterin anterior infertile.