Aderentele sunt benzi de tesut fibros care leaga organe si tesuturi vecine in mod normal neconectate si reprezinta cea mai frecventa complicatie post-operatorie. Prezenta aderentelor poate ramane asimptomatica sau poate avea consecinte asupra starii de sanatate si a calitatii vietii. Imediat sau la mai multi ani de la operatie, aderentele pot determina: infertilitate; dureri cronice abdomino-pelvine; tulburari intestinale (constipatie sau ocluzie intestinala); cresterea riscului la operatiile ulterioare.

Odata ce s-au format, aderentele pot fi inlaturate doar printr-o noua interventie chirurgicala, numita adezioliza. In timpul acestei operatii, aderentele sunt sectionate si indepartate, ceea ce insemna un nou traumatism asupra tesuturilor si a peritoneului. Riscul refacerii aderentelor dupa adezioliza este foarte mare:

- 85%, in medie, dupa laparoscopie sau laparotomie
- 25% după histeroscopie
- frecvent, aderentele refacute sunt mai extinse, mai severe si mai greu de inlaturat.

Datorita riscului crescut de refacere, este mai eficient sa previi formarea aderentelor inca de la prima operatie!

In prezent, nu exista o metoda ideala care sa impiedice formarea aderentelor. Este dovedit insa ca utilizarea anumitor tehnici chirurgicale, asociata cu aplicarea unei bariere care reduce contactul dintre tesuturi in perioada critica pot preveni in mod eficient formarea aderentelor si pot reduce severitatea lor.

In prezent, este imposibil de prezis daca o femeie va dezvolta sau nu aderente in urma unei interventii ginecologice, insa datele stiintifice arata ca anumite operatii au un risc mare in dezvoltarea acestora:

- operatiile pentru fibrom uterin – indiferent de metoda chirurgicala folosita (operatie deschisa, laparoscopies au histeroscopie);
- adezioliza – pentru inlaturarea aderentelor deja existente
- tratamentul chirurgical al endometriozei
- operatiile ovariene (chisturi)
- interventii la nivelul trompelor uterine.

Odata ce s-au format, aderentele pot fi inlaturate doar printr-o noua interventie chirurgicala, numita adezioliza, insa riscul de recidiva este foarte mare. De aceea, prevenirea formarii aderentelor inca de la prima operatie este esentiala.

O interventie eficienta implica:

- implementarea tehnicilor de buna practica chirurgicala de catre medicul care opereaza; acestea implica reguli prin care este redus traumatismul asupra tesuturilor in timpul operatiei, folosirea tehnicilor de microchirurgie si a materialelor chirurgicale moderne etc.
- utilizarea unei bariere care sa previna contactul dintre tesuturi si care sa impiedice formarea aderentelor.

O solutie eficienta care sa previna sau sa reduca formarea aderentelor in interventiile ginecologice trebuie:

- sa fie adaptata pentru metodele chirurgicale utilizate in ginecologie
- sa fie usor si rapid de aplicat in timpul operatiei
- sa persiste la locul aplicarii pe intreaga perioada critica in care se formeaza aderentele (3-5 zile)
- sa fie sigura si bine tolerata de catre pacienta
- sa aiba eficacitate demonstrata in studii publicate
- sa nu interfere cu mecanismele normale de vindecare si sa se resoarba complet.